„Nu credeam ca vei avea curajul sa o spui.”
„Cand taci stiu ca am dreptate.”
„Tu esti femeia spectacol.”
„Vin mereu la tine pentru ca te iubesc, de-aia vin.”
„Nu cred ca e cazul sa simti asta.”
„Ce-mi plac fetele astea de la filozofie, mereu au ceva de zis!”
„You play like an ass the „hard to get” game.”
„Ce s-a terminat? Incepuse ceva?”

Cam asta a insemnat pentru mine 2009.

A mai trecut un an; un an care mi-a furat multe, dar care mi-a si daruit suficiente.
Am invatat sa ma salvez din propriile-mi gheare. Am invatat sa cad. Am invatat sa ma ridic. [nu in ochii celorlalti, ci doar in ai mei, dar banuiesc ca deocamdata e de-ajuns] Am invatat sa daruiesc fara sa astept ceva in schimb.
Am cunoscut oameni minunati, care mi-au dat forta sa merg mai departe.
Am ras, am plans, am iubit, am urat, am distrus, am construit. Am incalcat regulile, am profitat, am trait clipa, am riscat, am suferit si, cand am crezut ca totul e pierdut, am renascut din propria-mi cenusa.
Am dat totul. Si nu regret nimic.
Daca stau bine sa ma gandesc, nu-mi doresc nimic special de la 2010. Daca o sa vreau ceva, o sa aflu atunci cum sa-l obtin. Mi-ar placea doar ca cei care conteaza cu adevarat pentru mine sa stie ca ii iubesc si sa-mi ierte greselile si la anul.
Petrecere faina tuturor!

Anunțuri