Mi-era frig pana sa te intalnesc.

Voci, lumini, claxoane, parfum de tigara… Toate imi apareau ca intr-un vis. Am mers unul langa celalalt, linistiti, fara sa incercam sa ghicim ce ar trebui sa ne spunem. Traiam fara graba. Ne fauream propria poveste.
La despartire ne-am strans mainile. Ale lui erau ingrozitor de reci. Tremuram. M-a apucat un chef nebun sa il sarut si apoi sa imi trec degetele prin parul lui. Pana sa apuc sa rosesc mi-am dat seama ca drumul nostru se termina aici. N-am stiut ce altceva sa fac decat sa ii rapesc privirea aia neobrazat de iscoditoare si sa o ascund intr-un coltisor de suflet. Nu o sa stie nimic.
Fara sa vreau, am iesit la plimbare in sufletul gol. Fara sa stie, mi-a daruit eternitatea in acea seara.
Nu pot sa ma plang de drumul pe care l-am ales. Mi-e teama de miracol, insa o sa il primesc cu bratele deschise.

Am adormit tarziu, cu tine-n gand.

“Ma intind in pat langa tine,
Imi ingrop ziua in parul tau.
Respiram amandoi impreuna,
Ne amestecam…”
[Vama Veche]