Mi-am indeplinit in sfarsit visul si am petrecut o saptamana linistita si relaxanta in Delta. [vere, sa iti dea Domnu sanatate! ] A venit insa si momentul in care am ajuns din nou, ce-i drept, cu 40 de minute intarziere, in Gara de Nord.

Proaspat reintrata in valtoarea vietii de Bucuresti, am realizat ca, incet-incet, mi-am pierdut instinctele de supravietuire. Altadata imune la mirosurile imbietoare din metrou sau la amabilitatea celor din jur, simturile mele au luat-o razna cand am observat ca strada pe care locuiesc era cufundata in acelasi intuneric in care lancezea de mai bine de trei saptamani. Ca iar asculta manele vecina de la parter. Ca iar e plin de chistoace in fata blocului. Ca iar nu se poate respira de la atata praf. Ca iar nu am timp sa ma plang si sa aberez, e deja 10 jumate si de la 11 nu mai circula nimic. Si n-am bani de taxi.
Ce dor imi era de tine, dragul meu Bucuresti …

Anunțuri